Revoluția garoafelor din 1974 este cunoscută și sub numele de 25 de aprilie, care este data la care revoluția a avut loc la Lisabona. Mișcarea Forțelor Armate a început ca o lovitură de stat și a răsturnat regimul autoritar Estado Novo, și chiar și după 49 de ani această dată încă mai are un efect profund asupra societății portugheze. Data este, de asemenea, o sărbătoare națională, care este inventat ca Ziua Libertății în portugheză, care oferă timp pentru a comemora revoluția.


De ce s-a întâmplat Revoluția?


Portugalia fusese condusă de Estado Novo, care era oficial a doua Republică Portugheză. Până în 1968, Portugalia era sub conducerea autoritară a lui António de Oliveira Salazar despre care se spune că a „inaugurat o eră de opresiune și cenzură a ziarelor și cărților”.

Catolicismul a fost restabilit ca religie de stat și la acea vreme Portugalia se afla în mijlocul unui război colonial cu multe mișcări opuse dominației portugheze în teritoriile lor africane. BBC History Extra scrie că „Acesta a fost un conflict extrem de nepopular și multe dintre trupe au fost recrutate. Majoritatea populației a aprobat decolonizarea pentru a pune capăt războiului, ceea ce era ceva împotriva regimului Estado Novo”.


Ziua

Libertății


Șeful Asociației 25 de Abril Vasco Lourenço, notează că „La 25 aprilie 1974, Mișcarea Forțelor Armate (MAE) a răsturnat regimul dictaturii care timp de 48 de ani a asuprit poporul portughez. În acea dimineață devreme a zilei inițiale, întregi și curați (așa cum poetiza Sophia de Mello Breyner), armata din aprilie era clară în promisiunile lor: represiunea s-a încheiat, libertatea s-a întors, sfârșitul războiului și colonialismul și democrația veneau”.

Mai mult, adăugând că „Cu toate acestea, Revoluția garoafelor a pus capăt izolaționismului la care Portugalia fusese condamnată de câțiva ani și a ajutat la nașterea unor noi țări independente. Constituind mișcarea de pionierat a transformărilor democratice enorme în întreaga lume și demonstrarea faptului că Forțele Armate nu sunt condamnate să fie un instrument de opresiune, ci poate, dimpotrivă, să fie o forță eliberatoare”.


Celeste Caeiro


Pentru cei care se întreabă, cum garoafa a devenit simbolul datei, Portugal News a făcut niște săpături și se dovedește că totul depinde de Celeste Caeiro, care mai târziu a devenit cunoscut sub numele de Celeste dos Cravos.

Postul de

radio portughez RFM citează că „Pentru Celeste Caeiro, 25 aprilie 1974 ar fi o altă joi de lucru. La acea vreme, avea 40 de ani și era chelneriță la restaurantul Franjinhas, pe strada Braancamp, lângă marchizul de Pombal. Această dată s-a întâmplat să fie prima aniversare a restaurantelor, astfel încât garoafele roșii au fost achiziționate pentru a le oferi clienților lor. Când Celeste a sosit, i sa spus de către șeful ei să plece acasă pentru că o revoluție era în curs de desfășurare și că închid restaurantul. Celeste a ajuns să ia florile acasă și, în drum, acasă a dat peste un grup de soldați și unul dintre soldați i-a cerut o țigară. Celeste nu fuma, așa că i-a oferit una dintre flori și a așezat garoafa în țeava puștii sale. Alți soldați au copiat și ore mai târziu, florarii din Baixa distribuie garoafe tuturor soldaților, un gest care avea să rămână pentru totdeauna în istorie și să deschidă calea către democrație”.

În mod surprinzător, aceasta a fost o lovitură de stat aproape fără sânge, iar garoafele roșii au fost răspândite și de mulțimile care au sărbătorit răsturnarea guvernului.

Un ultim fapt interesant este că unul dintre podurile Lisabonei, cunoscut anterior ca Ponte Salazar, a fost redenumit Ponte 25 de Abril pentru a comemora revoluția.

Author

Following undertaking her university degree in English with American Literature in the UK, Cristina da Costa Brookes moved back to Portugal to pursue a career in Journalism, where she has worked at The Portugal News for 3 years. Cristina’s passion lies with Arts & Culture as well as sharing all important community-related news.

Cristina da Costa Brookes