În martie 2004, Instituto of Geológico e Mineiro a lansat o analiză cuprinzătoare intitulată „Potențialități de litiu în nordul Portugaliei”, care este o lectură esențială pentru oricine dorește să înțeleagă complexitatea situației în care guvernul portughez se află acum.
La acea vreme minereu de petalit de litiu în diferite grade era în producție la o medie anuală de 9.500 de tone metrice și a fost în mare parte exportat către procesatorii europeni care au adăugat metale precum magneziul pentru a produce aliaje. Acestea ar putea fi apoi utilizate în fabricarea ceramicii, armamentelor (atât convenționale, cât și nucleare) și în industria electronică în expansiune rapidă, cu accent pe comunicații. Acesta a fost, de asemenea, utilizat în medicamente pentru tratarea afecțiunilor, cum ar fi depresia maniacală și halucinațiile care, probabil, în parte ar putea fi atribuite utilizării peste- telefoanelor inteligente și rețelelor de socializare de pe internet.
Până în 2020, Portugalia furnizase 13% din achizițiile europene pentru acest cel mai ușor de metale și numeroasele sale aplicații — în special explozia cerinței de stocare a bateriilor de stocare pentru a alimenta creșterea uimitoare a industriei automobilelor electrice. În pregătirea acestei extinderi inevitabile a exploatării litiului, guvernul a comandat din interesele comerciale un nou studiu al potențialelor site-uri pentru a completa cel al Institutului. Printr-un proces extraordinar, responsabilitatea pentru acest lucru a fost acordată exclusiv Savannah Resources PLC, o companie britanică cu acțiuni deținute aproape în întregime de finanțatori și antreprenori din Oman. Acesta este condus de un fost avocat executiv australian și un expert portughez în relații publice, care împreună au elaborat rapoarte bine formulate și comunicate de presă pentru a ne convinge că exploatarea inițială a opt situri din nordul Portugaliei va aduce beneficii nespuse economiei și va spori contribuția la lupta globală pentru stoparea decadenței viitoare din cauza efectelor schimbărilor climatice. Această companie face acum cu nerăbdare lobby guvernului pentru decizii rapide cu privire la acordarea de concesii care vor rezista până la epuizare și nu vor interzice atribuirea unor interese străine anonime care vor împărți bogăția potențială mare sau vor pune „comoara” în scopul lor special.
Recent s-a anunțat că un sit din parcul industrial Setubal a fost ales pentru construirea unei rafinării uriașe pentru prelucrarea minereului de litiu, care necesită o manipulare atentă datorită toxicității și inflamabilității volatile. Detaliile complete privind cerințele de securitate, angajarea personalului specializat și destinația produsului nu au apărut încă, dar se știe că proiectul va fi deținut și operat de Galp și dezvoltatorul suedez de baterii Northvolt AB, care este un consorțiu de BMW, Volkswagen, Folksam Asiguratorii şi Goldman Sachs. Sprijinul financiar este promis de Banca Europeană de Investiții.
Exploatarea bogăției minerale din vestul Iberiei și în special în teritoriile istorice Lusitania și Galicia a fost coloana vertebrală a economiilor regionale încă din timpurile neolitice. Inginerii romani au fost deosebit de experți și controlați minerit prin comandanții lor de legiuni, acordând concesii locale pentru producția de aur și argint, care au fost aproape în întregime trimise ca tribut Romei Imperiale. Cuprul, staniul, bronzul și fierul au constituit metalurgia locală înainte de export sau de uz casnic. La începutul celui de-al doilea război mondial, producția de wolfram în mare parte a minelor britanice, cum ar fi Panasqueira, a devenit o chestiune de controverse internaționale din cauza faptului că tungstenul este o componentă esențială pentru placarea armurilor. Agenții germani din Lisabona Metal Exchange au forțat o cvadruplare a prețului în mai puțin de trei luni ale anului 1940 și au asigurat exclusivitatea Novo Estado pentru licențele de export, în ciuda evocării Marii Britanii a alianțelor antice. Acest lucru a fost contra-echilibrat doar în 1943 când averile de război ale Germaniei naziste au scăzut, iar Novo Estado a permis leasingul forțelor aliate ale bazelor navale și aeriene din Azore.
Rezistența hotărâtă față de propunerile Savannah a fost transmisă din partea municipalităților afectate și a fermierilor cetățeni care prevăd un viitor sumbru al zonelor rurale deținute în comun fiind sfâșiat de minerit și de poluarea asociată a florei și faunei. Campaniile lor David și Goliat nu au nicio șansă de succes atunci când guvernul este supus unei presiuni severe din partea UE și a FMI pentru a (1) reduce împrumuturile acordate după criza financiară din 2008 și (2) să stimuleze economiile altor țări din Uniune. Proprietarii miliardari ai mega-corporaţiilor miniere sunt interesaţi doar să obţină active naţionale portugheze pentru bani folosind o strategie colonială iresponsabilă similară cu cea a imperialismului roman şi despotismului nazist.
Cu toate acestea, nu este prea târziu ca guvernul să preia controlul reexaminând structura exploatării Li-propuse și prin crearea unei autorități superintendente care să asigure că bogăția rezultată din exploatarea treptată și disciplinată a marilor resurse naturale este distribuită în mod echitabil. O astfel de entitate ar trebui să fie compusă din actualele proprietari de terenuri comunale și municipalitățile acestora, Instituto Geológico, ministerele mediului și economiei și reprezentanți ai minerilor selectați. Ar trebui să aibă control deplin pentru (1) solicitarea unei rate de producție ordonate care să asigure, indiferent de cheltuieli, respectarea măsurilor antipoluare complete (2) reabilitarea peisajului fără utilizarea depozitelor de deșeuri pentru deșeuri toxice industriale și menajere (3) să asigure că vânzările către rafinării se află pe piața completă prețurile (4) se străduiesc să se asigure că vânzarea în continuare a aliajelor rafinate se limitează la UE (5) distribuie profitul rezultat în beneficiul economic și cultural al națiunii portugheze.
În esență, rezervele naționale de „aur alb” merită aceeași reglementare și protecție ca lingourile de lingouri deținute în bolțile Băncii Portugaliei.