Marina portugheză, Institutul pentru Conservarea Naturii și Pădurilor (ICNF) și ANC organizează întâlniri din martie pentru a încerca să găsească o soluție la aceste interacțiuni între orci și bărci cu pânze de până la 15 metri - încă inexplicabile - și care au dus deja la scufundarea a cel puțin două nave.
Primele cazuri de interacțiuni pe coasta portugheză au fost înregistrate în 2020, când unele orci mai tinere au început să interacționeze cu nave, în principal bărci cu pânze, deși au existat și unele cazuri cu nave de pescuit și pneumatice.
„Proprietarii de bărci cu pânze sunt foarte îngrijorați și în acest moment le este frică să-și ducă bărcile în Algarve, așa cum o fac în fiecare an”, spune președintele ANC.
Bessa de Carvalho a menționat, de asemenea, cazul „multor străini care evită apele portugheze” și, care vin din nordul Europei și merg direct în Madeira și Canare, evitând coborârea de-a lungul coastei de vest a țării.
„Sperăm că această lucrare comună va fi fructuoasă și vom putea dezvolta un aparat care să ne permită să protejăm navele și grupul de orci”, a spus oficialul.
Potrivit site-ului web al Grupului de lucru Atlantic Orca (GTOA), de la începutul anului, au existat câteva zeci de „interacțiuni cu contactul fizic” al bărcilor cu orca, în principal pe coasta Andaluziei (Spania) care merge de la Cadiz la Strâmtoarea Gibraltar.
În Portugalia, au existat, în aceeași perioadă, șase dintre aceste „interacțiuni cu contactul fizic”, toate la câțiva kilometri de coastă: una în largul Peniche, trei în largul Capului Espichel, una în largul Melides și trei la sud de Faro.
Aceste animale sunt atrase în principal de cârma bărcilor și, în unele cazuri, interacțiunile au provocat pagube grave care au împiedicat bărcile să navigheze, deoarece nu au putut stabili un curs.
„Nu se știe încă de ce orcile au interacționat cu navele, ceea ce știm este că au interacționat în principal cu cârma bărcilor cu pânze, fiind o structură relativ fragilă în aceste nave”, a declarat biologul marin Rui Peres dos Santos pentru Lusa.
Potrivit cercetătorului, doctorand la Centrul de Științe Marine (CCMAR) al Universității din Algarve (UAlG), „bărcile cu pânze au fost ținta principală a interacțiunilor și a celor care au arătat cele mai multe daune, deși au existat deja interacțiuni cu bărcile de pescuit și observarea balenelor”.
Întrebat de Lusa dacă aceste interacțiuni pot prezenta vreun risc pentru scăldători, Rui Peres dos Santos a spus că, până în prezent, nu a existat nicio înregistrare a vreunei interacțiuni cu oamenii din apă, fie înotând lângă bărci, fie pe plajă, deci acest pericol va fi, de la început, inexistent.
Aceste animale sunt cetacee din familia delfinilor, hrănindu-se în principal cu ton roșu din Atlantic. În ciuda faptului că au dinți, potrivit GTOA, nu mănâncă niciodată cetacee sau alte
mamifere marine.Comandantul Zonei Maritime Sudice, Rui Santos Pereira, spune că nu există un pericol „direct” pentru oameni, cu doar îngrijorarea că interacțiunea va duce la ruperea cârmei și scufundarea bărcii.
În cazul scăldătorilor, căpitanul portului Faro este de acord că orcasele „nu atacă”, susținând că nu există niciun pericol.
Potrivit rapoartelor citate de GTOA, orca „au atins, împins și chiar au întors” cursul navelor, care, în unele cazuri, au avut daune la nivelul cârmei lor.
Conform informațiilor de la diverse entități, în cazul depistării orcilor, navele ar trebui, dacă este posibil, să încetinească și să oprească motorul, să nu mai exercite presiune asupra cârmei și să aștepte ca animalele să se îndepărteze.
Orca iberică este o subpopulație de orci care trăiește în nord-estul Atlanticului, variind de obicei de la coasta de vest a Galiciei (Spania) până la Strâmtoarea Gibraltar, care include întreaga coastă portugheză.
Lungimea adultă a balenelor ucigașe iberice este cuprinsă între cinci și șase metri, o dimensiune mică în comparație cu alte orci, cum ar fi cele antarctice care ating nouă metri.