„În ceea ce privește procesul pe care l-am moștenit [de a construi o moschee în Mouraria], în opinia acestui executiv, nu are sens să asociem un templu religios, indiferent de religia la care se referă, cu o comunitate națională specifică. Noi nu avem această istorie. Niciodată, cred, nu a fost asociată vreo autoritate publică cu construirea unei sinagogi sau a unei biserici pentru o anumită comunitate națională sau pentru o moschee pentru o anumită comunitate națională”, a spus Anacoreta Correia, referindu-se la sprijinul specific pentru anumite comunități dintr-o țară și nu la colaborarea cu diferite religii

.

Primarul a vorbit la o audiere cu comisiile 3 și 6 ale Adunării Municipale de la Lisabona (AML), care supraveghează domeniile planificării urbane și, respectiv, drepturilor omului și sociale și care evaluează posibila construcție a unei noi moschei în Mouraria, proces care se întinde de mai bine de un deceniu.

„Nu putem să nu fim surprinși de contrastul foarte evident dintre cele spuse și așteptările care au fost create și ceea ce s-a făcut de fapt, iar atunci când avem de-a face cu o comunitate vulnerabilă, acest contrast este și mai șocant, este destul de șocant”, a declarat Anacoreta Correia.

Deputaților municipali, primarul a spus că acest proces este „cel puțin tortuos”, amintindu-și că a început în 2009, cu primarul de atunci Antonio Costa (PS), în care a avut loc prima deliberare în 2012 cu privire la crearea Praça da Mouraria și apoi, în 2015, a existat o declarație de utilitate publică pentru exproprierea urgentă a trei clădiri private de pe Rua do Benformoso.

Viceprimarul a mai spus că este la curent cu un protocol semnat în 2013 între municipalitate şi Centrul Islamic din Bangladesh - Moscheea Baitul Mukarram pentru instalarea moscheii, în cadrul proiectului Praça da Mouraria, dar a subliniat că „nu a existat nicio deliberare” pentru aprobarea acesteia.

„Nu este suficient să ai un rol pentru ca acesta să existe instituțional”, a subliniat el, respingând obligațiile Camerei de a se conforma acestui protocol.

Potrivit primarului CDS-PP, în 2016 municipalității i s-a acordat proprietatea asupra a două dintre clădirile expropriate, care aparțineau lui Antonio Barroso, care a contestat procesul în instanță și, potrivit legii, până în 2018 primăria va trebui să aloce aceste proprietăți în scopul pentru care a fost efectuată exproprierea, dar „nu s-a făcut nimic” până la acea dată și, de asemenea, „nu s-a întâmplat nimic din 2019 până în 2021”, perioadă în care municipalitatea se afla sub administrarea PT.

„Presupunând că nu este o chestiune de incompetență, a existat cu siguranță o decizie de a nu continua acest proces”, a subliniat Anacoreta Correia.

Contestând această poziție, deputatul PS Pedro Roque a considerat că „nu există nicio îndoială cu privire la validitatea” protocolului din 2013, care include un studiu arhitectural anterior al Praça da Mouraria, argumentând că s-au întâmplat „multe”.

Socialistul a acuzat de asemenea actualul executiv, aflat sub conducerea PSD/CDS-PP, că a dat „în mod deliberat” instrucțiuni pentru întreruperea procesului.

Vicepreședintele consiliului municipal a declarat că în prezent există șase moschei active în Mouraria și a subliniat faptul că Lisabona este un oraș plural care respectă dreptul constituțional la libertatea religioasă.

„De când am preluat funcția [în octombrie 2021], nu am primit nicio solicitare oficială din partea unei comunități cu privire la vreo implicare a consiliului în construcția unei moschei”, a spus el.

Indicând că primăria sprijină proiecte care luptă pentru o „experiență pașnică și respectuoasă a aceluiași pluralism”, dar dintr-o perspectivă „care nu este nici ghetoizată, nici orientată în mod specific unei anumite comunități naționale”, Ancoreta Correia a subliniat că „va fi întotdeauna din comunitățile în care ar trebui dezvoltate proiectele”.

În ceea ce privește posibila moschee din Mouraria, primarul a subliniat, de asemenea, că „nu putem ignora existența Moscheii Centrale din Lisabona”, un lăcaș de cult pentru comunitatea islamică care „are încă o capacitate mult mai mare decât cererea actuală în ceea ce privește spațiul”. frecvența”, fiind la „1/3 din capacitatea sa potențială”.